Vineri, 26.11, ne uitam impreuna la Strigate si Soapte de celebrul Ingmar Bergman, de la ora 19 FIX in Scart Loc Lejer. Iar pentru cei care inca nu stiu unde se afla Scart'ul avem asa: Strada Zoe nr 1( cartier Balcescu).
Filmele, distinse cu numeroase premii, sunt marcate de temele omniprezente in creatia lui Bergman: retrospectiva si experienta onirica, autodezgustul si invidia fata de cei care cred in Dumnezeu.
Prin intermediul tehnicilor de filmare, a decorului si a culorilor simbolice, Bergman
dramatizeaza stari ale mintii. Una dintre tehnicile bergmaniene preferata de filmare
o reprezinta prim-planul, aceasta nuditate a fetei mai mare decat cea a trupului, o
inumanitate mai mare decat cea a animalelor. Aceasta tehnica de filmare aduce
chipului ceva fantomatic, suspenda individualitatea. Bergman a impins nihilismul fetei
la maximum, si anume relatia acesteia intru frica cu neantul sau absenta, frica fetei
confruntata cu nimicnicia ei.
Aproprierea, intimitatea, cunoasterea reala a celuilalt ramane imposibila.Singuratatea
constituie caracteristica existentiala definitorie a fiintei umane, o rana pentru care
nu exista har, pentru care nu exista leac, absolutizata dincolo de moarte.Aceasta tortura
continua, acest iad interior este intruchipat de Bergman in Strigate si Soapte prin
intermediul celor trei surori, eroinele principale.
1.Agnes este redata simbolic prin intermediul culorii alb, o culoare asociata cu fecioria,
cu spiritualitatea.Este corecta paralela surprinsa de unii critici pe care Bergman incearca
sa o faca intre Agnes si Isus.In cadrul scenei de inceput, ca intr-un alt Ghetsimani, toata
lumea doarme, doar ea vegheaza.Aceasta asociere e exemplificata in mod transparent prin scena
in care Anna tine in brate trupul intrat in putrefactie al lui Agnes, intr-o evocare a operei
lui Michelangelo: Pieta.Dintr-o astfel de perspectiva, suferinta cristica nu mai reprezinta
un atribut al divinitatii, ci un atribut profund uman.Agnes, expresie a dorintei de a fi
atins, de a comunica, de a te impartasi de celalalt, traieste un cosmar, o stare de vid
existential provocat de incapacitatea aproapelui de a o ajuta in mod real.
2.Maria este redata simbolic in rosu, culoarea sangelui, prin care sufletele mortilor,
precum in Odiseea, se mai agata de viata.Existenta lor ramane insa una fantomatica,
inconsistenta din punctul de vedere a ceea ce este cu adevarat real.Escapadele sexuale ale
Mariei reprezinta expresia incercarii de a atinge, prin care constientizeaza ca izbavirea
nu poate fi gasita intru atingere, din cauza falsitatii si egoismului oricarui contact uman.
Nemultumirea, nelinistea, dispretul, pofta, plictiseala, egoismul, indiferenta, sunt atribute
pe care Maria ajunge sa le capete in timp, atributele omului caruia ii scapa legatura reala
a celuilalt chiar si atunci cand il atinge, cand il pipaie pentru a se convinge ca e real,
ale omului ce nu simte nevoia de a fi mantuit, de a fi iertat.
3.Karin este redata simbolic prin culoarea neagra, expresie a mortii in viata, a intunecarii
interioare.Constientizand incapacitatea fiintei umane pentru o iubire reala, atitudinea ei
este una radicala, nu suporta sa fie privita, atinsa, manifestand o fobie fata de orice tip
de contact.Scena in care prefera mutilarea decat sa intretina un raport sexual cu sotul ei
e reprezentativa pentru aceasta agonie interioara.Karin e expresia fiintei reci, lucide,
constienta de amagirea existentei dialogale.
Scena ce transcede realul pentru a-l defini, cu suferinta lui Agnes absolutizata dincolo
de moarte, o Agnes ce traieste un cosmar, ce nu poate adormi definitiv, care nu ii poate
parasi pe cei dragi, merita o atentie speciala deoarece prin intermediul ei e definit
intr-o mare masura un alt personaj, sevitoarea, Anna.
Anna e intruchiparea credintei simple, a iubirii totale, o iubire sfanta, materna, dar
si erotica in acelasi timp. Ziua ei incepe cu o rugaciune pentru lucrurile
simple ale vietii, percepute ca un dar.Mancatul marului dupa rugaciune e mai presus de orice
gest ritualic, de orice tip de inchinare.Precum intr-un soi de euharistie se impartaseste
din rodul vietii ca din Dumnezeu.In cosmarul alegoric al lui Agnes, ce trebuie sa atinga
Viata, pe cei in viata, pentru a capata la randul ei energie vitala, doar Anna este cea
care alege sa ramana impreuna cu ea sacrificandu-se.Pierzandu-si fiica, Anna
transcede individualitatea si devine Mama. Maternitatea reprezinta una dintre categoriile
religioase ale vietii umane, al carei scop duhovnicesc il constituie transformarea fiintei
sterile, pregatirea ei pentru taina nasterii lui Hristos intru interior (Evdokimov).
Servitoarea e intruchiparea adevaratei religiozitati, opusa crestinismului oficial
reprezentat de pastor, un crestinism aflat in criza.
Rugaciunea pastorului pentru mort se transforma intr-o rugaciune pentru mortii in viata:
”roaga-te pentru noi cei ce am fost lasati in intuneric, in urma pe acest pamant mizerabil,
cu cerul deasupra noastra intunecat si gol”.Plangerile pastorului, precum ale unui Ieremia
modern, sunt plangerile unui crestinism ce traieste in umbra mortii lui Dumnezeu, un Dumnezeu
la care nostalgic se mai raporteaza, a carui inviere e inca asteptata, care sa ne ierte, sa
ne elibereze de anxietate si plictiseala, de indoieli si temeri, care sa aduca un sens in
vietile noastre.
Strigatele sunt cele ale disperarii, ale singuratatii sfasietoare, Soaptele sunt cele ale
alienarii, ale omului ce se complace intr-o schizofrenie nemarturisita, aparent normala.an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu