Y tu mamá también

Vineri, ultima zi din aprilie, in Scart Loc Lejer, proiectam Y tu mamá también, l

a ora 19 FIX.

Y tu mamá también (tradus în româneşte “Şi mama ta la fel!” sau “And your mother too” în engleză), este un film mexican, lansat în 2001, în regia lui Alfonso Cuarón. Julio şi Tenoch sunt doi adolescenţi “cu hormonii la cap”, ghidaţi de pasiunea lor comună: consumul de substanţe. Filmul prezinta Mexicul modern, cu toate frumusetile si povestile sale prin intermediul unei calatorii in care doi adolescenti realizeaza noi descoperiri erotice alaturi de experimentata Luisa. Într-o vară, băieţii învaţă mai multe despre viaţă decât şi-ar fi imaginat, în momentul în care se hotărăsc să plece într-o drumeţie cu seducătoarea Luisa – soţia vărului lui Tenoch, o tânără de 28 de ani, nefericită şi cu viaţa sentimentală la pământ – şi îi propun să viziteze împreună cu ei o plajă secretă, de o frumuseţe nemaiîntâlnită, dar fictiva. În timpul călătoriei, Luisa îşi atrage tinerii însoţitori într-o relaţie năucitoare pentru aceştia.

Scenariul contureaza foarte bine cele trei personaje protagoniste, in special pe cel al lui Maribel Verdu, al carei personaj ascunde un secret pe care il veti afla de abia la finalul filmului si care va va schimba total parerea despre aceasta femeie care le ofera celor doi baieti initierea in tainele dragostei.

Filmul s-a bucurat de succes instantaneu in randul criticii, in primul rand datorita subiectului ales si a manierei de prezentare, Cuaron neavand nicio retinere in a prezenta scene de sex explicite, nuditate frontala totala, in timp ce dialogul este foarte natural si implicit foarte vulgar.

Filmul a fost nominalizat la Oscar pentru “Cel mai bun scenariu original”, la Globul de Aur pentru “Cel mai bun film străin” şi la Grammy pentru “Cea mai bună coloană sonoră”. A fost distins cu premiile pentru “Cel mai bun scenariu” şi “Cea mai bună interpretare masculină: Gael García Bernal şi Diego Luna” la Festivalul Internaţional al Filmului de la Veneţia din 2001 şi Premiul Criticii Americane în 2003, pentru “Cel mai bun film străin”.

Breaking the waves

Vineri, 23 aprilie, incepand cu ora 19.30, pe strada Zoe nr1, in Scart Loc Lejer, proiectam unul din cele mai bune filme ale anilor ’90. Este vorba de Breaking The Waves, scris şi regizat de Lars von Trier, danezul care avea să şocheze câţiva ani mai târziu cu Dancer in the Dark şi Dogville.

Toata actiunea filmului se petrece într-o comunitate religioasa din nordul Scotiei, unde o femeie naiva pe nume Bess McNeil (Emily Watson) il intilneste pe danezul Jan (Stellan Skarsgaard), muncitor in
industria petroliera. Intre cei doi se naste imediat o poveste de dragoste care se transforma in scurt timp intr-o relatie atipica. Plecat la munca, Jan sufera un accident la gat, accident in urma caruia nu mai poate avea o viata sexuala normala. Mai multe, vineri la proiectia propriu-zisa.

Debut absolut pentru Emily Watson, care pentru acest rol a primit o nominalizare la Oscar. Film distins cu marele premiu la Cannes în 1996 şi socotit cea mai bună producţie europeană a anului respectiv.

Pentru ca proiectam in vest un film din vest

Va asteptam vineri, 16 aprilie, ora 19, la o comedie din anii 70, in Scart Loc Lejer, salita din vestul barului.

Poate cea mai reusita si cunoscuta parodie a genului western, Blazing Saddles, comedia lui Mel Brooks, este directia pe care regizorii de astazi ar trebui sa o urmeze atunci cand isi doresc sa parodieze genuri, filme si situatii cliseice. Mel Brooks are un fel anume de a aborda fiecare situatie. Mereu cu replici in care dublul sens face umorul, cu actori capabili sa fie amuzanti chiar si in pauzele de liniste totala, prin inserturi de elemente de suprarealism sau inspirate de teatrul absurd al lui Ionesco, pe care il numeste mentorul sau. Blazing Saddles este un tip de comedie care astazi nu se mai face. E drept, inca mai gasim parodii an de an, dar publicul pentru care aceste filme sunt realizate nu mai este cel tintit de Mel Brooks in urma cu treizeci si ceva de ani.

In perioada in care Abraham Lincoln se gandea deja serios la abolirea sclaviei, intr-un colt al Americii negrii suportau in continuare umilinte din partea stapanilor albi. Hedley Lamarr (Harvey Korman), un mare industrias, isi doreste sa puna mana pe un intreg oras din apropiere, un loc pe unde calea ferata pe care o construieste va trece. Planuind sa vanda apoi terenul la un pret mult mai bun si sa castige o avere, el trebuie sa faca astfel incat populatia sa plece, asa ca isi trimite acolitii pentru a-i teroriza, dar nimic nu merge. Miscarea de geniu pe care o planuieste este aceea de a numi un serif de culoare, astfel incat acesta sa fie sfasiat de oameni si sa starneasca o revolta de care el sa poate profita. El il trimite pe unul dintre sclavii sai, Bart (Cleavon Little), care nu este intampinat cu urale de oraseni. Imprietenindu-se cu fostul mare pistolar Jim (Gene Wilder), el isi demonstreaza curajul si castiga increderea oamenilor, dar situatia nu este nici pe departe de a fi rezolvata, caci Lamarr creeaza o armata formata din cele mai mari scursuri ale Vestului salbatic, iar orasul este amenintat.

In Blazing Saddles, Mel Brooks parodiaza totul, incepand de la westernuri si terminand cu industria cinematografica in sine. Absurdul situatiilor este dus la extrem atunci cand o infruntare intre serif si adversarii sai continua in afara platorului in care se filmeaza Blazing Saddles, ajunge in studioul unde un regizor coregraf pregateste un musical grandios, apoi se ajunge in sala de mese a casei de productie, dupa care pe strazile orasului, pana in cinematograful unde ruleaza Blazing Saddles. Mel Brooks lucreaza cu un nucleu constant de actori. Il remarcam pe Gene Wilder, care a fost prezent si in The Producers, Madeline Kahn, nominalizata la Oscar pentru rolul secundar al artistei de cabaret Lili Von Shtupp, si Harvey Korman, pe care il vom vedea si in minunata parodie a filmelor lui Hitchcock, High Anxiety. Scenariul, muzica si actorii bine alesi de Mel Brooks conduc la un rezultat care merita vazut de toti cei care duc dorul unei comedii de calitate.

Iar noi furam vizionatori de filme bune

Hotul de biciclete 1948 (Ladri di biciclette) este un film italian neorealist regizat de Vittorio de Sica. Bazat pe nuvela cu acelasi nume al lui Luigi Bartolini, filmul prezinta povestea unui om care abia isi duce traiul si care isi cauta bicicleta furata vineri, 9 aprilie, ora 19.30, in Scart Loc Lejer*.

mai multe detalii, daca dai un click pe titlul mesajului.

*Scart loc lejer se afla pe strada Zoe nr. 1. Cel mai usor se ajunge acolo cu tramvaiele 6, 7 sau 8.
**intrare foarte lejera.