joi, 20 ianuarie 2011

Kaufman, din nou

Va asteptam vinerea aceasta, 21.1, in Scârţ Loc Lejer să ne uităm la una din capodoperele kaufmaniene, Synechdoche, New York.

click pe titlul mesajul pentru a vizualiza trailer-ul oficial.

Distributia filmului este stelara, doi dintre cei mai mari actori ai lumii contemporane: Philip Seymour Hoffman si Catherine Keener, care au mai jucat impreuna si in Capote, in urma cu patru ani de zile. Pe langa cei doi ii vom regasi in roluri secundare pe Hope Davis, Michelle Williams, Dianne Wiest, Samantha Morton, Jennifer Jason Leigh si Emily Watson, asadar numai actori premiati sau nominalizati la Oscar sau Globul de Aur. Filmul incepe in purul stil kaufmanian, cu prezentarea unor evenimente banale din viata unei familii, o dimineata in care Adele (Catherine Keener) observa ca fecalele fiicei sale sunt verzi, in aceeasi zi sotul ei, Caden, un regizor de teatru, incepe sa aiba banuieli cum ca ar suferi de cancer, dar nu face nimic, continuandu-si munca de zi cu zi. Totodata incepand sa flirteze cu Hazel (Samantha Morton), o femeie care se simte foarte atrasa de el, toate acestea pe fondul degradarii relatiei cu sotia sa, care pleaca la Berlin pentru un vernisaj, dar nu se mai intoarce, lasandu-l pe Caden insingurat si plin de probleme a caror rezolvare o cauta la doctori si psihologi,  Synecdoche, New York (2008)inclusiv la celebra Madeleine Gravis (Hope Davis), care ii vinde carti scrise de ea, dar care nu a absolut niciun efect. Dupa ce Caden castiga bursa MacArthur, se decide sa construiasca un spectacol de teatru grandios, ceva cum nu s-a mai vazut inainte, un lucru cu care sa ramana in istorie pentru eternitate, asa ca demareaza lucrarile la o piesa pentru care nu gaseste inca un titlu, dar care va contine toate trairile umane posibile exprimate in toate felurile posibile, asa ca in interiorul unui depozit construieste un New York in miniatura, pe care il umple cu actori care joaca personaje din viata sa, astfel aparand un Caden alternativ, jucat de un om care l-a urmarit in ultimii 20 de ani, o Hazel alternativa (Emily Watson), o intreaga viata alternativa care se poate schimba din cateva indicatii de regie. Anii trec, iar viata reala devine tot mai apasatoare pentru Caden cel real, care nu resuseste nici sa gaseasca formula ideala pentru piesa, trece printr-un al doilea divort, oamenii pe care ii iubeste mor unul cate unul, iar pe masura ce viata sa avanseaza, piesa sufera la randul ei modificari, ea nefiind decat o oglindire fara perdea a propriei sale vieti, pe care ajunge sa o lase in mana altui regizor, pentru a-si gasi o finalitate.

Synecdoche, New York este complex, nici nu putea fi altfel daca tinem cont ca este scris de catre cel care a facut Being John Malkovich, Adaptation., si Eternal Sunshine of the Spotless Mind, dar de data aceasta a depasit orice limite si a creat un film inaccesibil spectatorului obisnuit de cinema, a creat ceva de care doar fanii Charlie Kaufman se pot bucura cu adevarat, de aceea nu il recomand decat daca ti-au placut si celelate filme scrise de acesta. Filmul nu rupe gura targului din punct de vedere vizual, dar ofera inca un recital de actorie pura din partea unuia dintre cei mai aclamati artisti ai momentului: Philip Seymour Hoffman. Chiar ma intreb daca este rol pe care Hoffman sa nu il poata juca asa cum trebuie, pare pur si simplu natural, cand te uiti la el jucand, ti se pare ca o face fara sa se forteze, un adevarat fenomen. Ce mi-a placut la regia lui Charlie Kaufman a fost folosirea multor simboluri, daca va veti uita cu atentie veti descoperi cu usurinta foarte multe motive si elemente prevestitoare ale deznodamantului, iar titlul este cat se poate de bine ales, sinecdoca fiind o figura de stil in care o parte a unui intreg este folosita pentru a desemna intregul, exact ceea ce construieste Caden in acel depozit, un New York miniatural, o versiune mai mica a vietii sale, dar o viata pe care o poate controla dupa cum ii dicteaza simturile de regizor.

Ma vad in situatia de a acorda nota 10 acestui film, care a fost foarte prost primit in Romania din cate am vazut. Insasi subtitrarea pe care am luat-o inainte de a ma uita la film incepea cu o avertizare: “Atentie! Cel mai plictisitor film vazut vreodata.” S-ar putea sa fie adevarat, dar daca aveti un ochi lucrat cu multe filme bune, atunci nu aveti de ce va teme, pentru ca veti fi fascinati pe masura ce actiunea va va cuprinde.



Citeşte mai mult: http://www.cineblog.info/synecdoche-york-2008/#ixzz1BZroWUnN

Niciun comentariu: